Ținuturi noi - Turul din 2020
 |
Cum scrii un paragraf când vrei să rezumi anul 2020? De coronavirus și efectele sale nu poți face abstracție, dar nici nu poți începe pe un ton sobru când vrei să retrăiești o amintire plăcută. Prin urmare,
Anul 2020 ni-l vom aminti toți în cele mai diverse feluri. Dat fiind însă că pentru mulți a fost un an dificil, pe care nu l-au încheiat așa cum ar fi sperat, prefer să nu revizitez durerile încă vii aduse asupra noastră de coronavirus. Eu am ieșit din 2020 mai câștigat decât am intrat, în ciuda dificultăților care nu m-au ocolit nici pe mine, așa că voi împărtăși cu voi 4 zile frumoase de vară în speranța că o poveste frumoasă va descreți câteva frunți de prea mult timp împovărate de dificultatea luptei cu un inamic invizibil.
Un pic de context: în 2019 m-am mutat în Germania, în München. Dat fiind că în 2016 a fost ultima oară când am plecat la drum cu Tractorul, concentrându-mă între timp pe altele, deja simțeam din nou nevoia de a călători, iar o schimbare de domiciliu a părut ocazia perfectă pentru o nouă aventură. Dat fiind că m-am mutat aici fără Tractor, s-a conturat imediat un plan: 3 săptămâni pe drum, în vară, către vest, din România spre Germania. O mutare pe bune, cu cort, cu haine, cu Tractor, fără mașină, fără avion. O călătorie terestră într-o singură direcție: de la casa părintească spre ținuturi noi și o viață nouă, pentru a trăi efectiv distanța care mă va separa de cei dragi și de locurile prin care am umblat toată viața și le știu atât de bine. Însă așa cum spune vechiul proverb, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar primul an în Germania s-a dovedit prea aglomerat pentru asemenea proiecte. Prioritățile au fost altele, și m-am văzut nevoit să amân aducerea partenerului meu de drum. Pentru când, încă nu știu.
Totuși nu a fost un an pierdut. Am venit aici împreună cu Hoinarul: o bicicletă nouă, luată cu puțin timp înainte de a mă muta, cu gândul de a avea o bicicletă flexibilă, pe care să o pot transforma pentru cam orice situație, dar rămânând în parametrii unei biciclete normale, spre deosebire de Tractor. Un Pegas, fiindcă mi-am dorit mereu unul, dar dintre cele noi, pentru a maximiza compatibilitatea cu componentele curente. Împreună am inceput să explorăm orașul și împrejurimile, descoperind Oberbayern (Bavaria Superioară), Germania, Alpii, făcându-mi incet o idee despre ce ar implica un tur aici spre deosebire de în România. Din februarie până în decembrie am fost pe drum când am avut timp. A fost vreme frumoasă și un an cald, cu puțină zăpadă. Ușor-ușor, eu și Hoinarul ne-am obișnuit unul cu altul și am început să ne simțim acasă pe drumurile bavareze. Un tur n-a fost să fie însă; prea puțin antrenament, prea puțin timp.
Salt înainte la mijlocul lui 2020. E vară, primul val de infectări cu coronavirus a trecut peste noi, cu urmările pe care nu e nevoie să le reamintesc. Biergarten-urile și restaurantele s-au redeschis de aproape 2 luni, oamenii se pot întâlni din nou în numere mai mari, vremea e frumoasă și lumea caută să recapete contactul personal pierdut în ultima jumătate de an. Se conturează într-un grup de prieteni români ideea de a merge cu cortul la lacul Constanța (cunoscut ca Bodensee în spațiul german), cu mașinile și cu motocicleta. Deja știind un pic zona și distanțele, am decis să merg cu bicicleta, din dor de drum și aventură, cu costul de a petrece mai puțin timp împreună cu ceilalți. Vremea imprevizibilă de vară în zona subalpină s-a făcut apoi simțită: prognoza a ajuns cu câteva zile înainte de plecare să arate ploaie în majoritata intervalului de timp ales. Până la urmă planul a fost abandonat de grup, dar eu am rămas hotărât să merg. Trecuse prea mult timp de la ultima aventură, iar semnele arătau deja că relaxarea după carantină avea să fie doar una temporară. Cine știe când apare următoarea ocazie?
Au fost în final 4 zile care au mers în cea mai mare parte conform planului. Unele detalii ale vieții pe drum le-am uitat, altele mi le-am amintit imediat în ciuda anilor de pauză; unele ritualuri de călătorie nu se uită așa ușor. Vremea a fost și ea așa cum arătau prognozele: fierbinte, rece, seacă, furtunoasă, vântoasă, calmă. Niciodată nu am avut atâta varietate în doar 4 zile. Totul a fost însă o binevenită aventură; doar o accidentare în ultimele 2 zile mi-a întinat experiența. Însă în loc să-mi astâmpere setea de drum, această mică aventură la poalele Alpilor n-a făcut decât să-mi stârnească și mai mult interesul și să-mi readucă aminte de proiectul drumului București-München, pus la păstrare de un an.
O scurtă revenire la viața de călător la 4 ani după ultimul tur, traseul din 2020 a arătat așa:
Întreaga poveste, probabil cândva în timpul următoarei carantine...
 |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu